Slugărnicia unui handicapat, împinge România la vale
Ce
s-a întâmplat în aceşti opt ani cu instituţia prezidenţială depăseşte cu mult
imaginabilul. De aici s-a dat tonul destrăbălărilor în România. De aici s-a
plecat în jos cu nivelul de valori ce s-a impus la mai toate instituţiile
statului. Corupţia s-a extins peste tot acolo unde se luau decizii, începând cu
administraţiile locale, ministere şi până la cel mai înalt nivel. Hotărârile
judecătoreşti au început să nu se mai respecte în România începând
cu guvernarea troc, Boc. Respectul faţă de justiţie a scăzut ca urmare
a intrărilor în acest aparat a indivizilor nominalizaţi politic, peste tot,
inclusiv la vârf. Pe plan local s-au constituit adevărate mafii locale
alcătuite din judecători, procurori, avocaţi, rude între ele de toate gradele,
naşi, cumetri şi prieteni. Toate deciziile au fost la mâna lor. Niciodată
statul Român nu a parcurs o etapă mai dezastruoasă ca aceasta. Şi totul
a pornit acum opt ani,cu alegerea în funcţia de preşedinte a unui pârlit cu
dosare penale în curs de cercetare. Vinovaţi de alegerea făcută, este în primul
rând clasa politică, justiţia şi presa,
care o parte s-a lăsat şantajată de acesta,
iar cealaltă parte s-a mulţumit să asiste, să constate şi să comenteze acest
aspect găunos pentru naţia română, nu să şi acţioneze. Tolerarea şi
lipsa de acţiune a dat posibilitatea caracatiţei mafiote, să profite pentru aşi
întinde tentaculele.
De
aceea am ajuns acum să asistăm la spectacole jalnice ţinute de acest pârlit de
actoraş pe la televizor seară de seară, interpretând rolul politicianului atipic.
Acest personaj adorat de Udrea (nu pentru că ar fi văzut ceva bărbătesc la el, ci
pentru faptul că i-a umplut punguţa cu doi bani Cocoşului) este lipsit
de bărbăţie şi onoare. Lăudăroşenia lui, că nu are nevoie de specialişti pe
lângă el, îl face mic. Iar declaraţia publică înaintea pleacării la Bruxelles să
se lupte pentru ţară, lăsând gloanţele acasă, în aşa fel să audă şi
acela cu care vrei să te baţi, înseamnă mai mult decât o cedare, aş spune o
laşitate din partea acestui actoraş impus de CE.
„Să nu vă închipuiţi că mă voi duce acolo să mă bat utilizând
dreptul de veto”.Când pleci cu acest mesaj la drum să-mi aperi mie
interesele, daţi-mi voie să spun că eu nu am Preşedinte. Oricum s-ar numi acest
individ, pe mine sigur nu mă reprezintă.
Umilinţa dar mai ales slugărnicia, a
fost şi este o caracteristică a lui, fapt ce la şi făcut un politician atipic.
Atipic a fost ca şi marinar, incendiind nave. Atipic a fost ca şi ministru,
vânzând nave pe un dolar. Atipic a fost ca şi primar, retrocedând parcurile din
Bucureşti şi omorând câinii comunitari. Atipic a fost ca şi preşedinte,
anunţând tăieri de pensii şi salarii. Totul a fost anormal la acest personaj. Chiar
şi fizionomia lui îmi inspiră anormalitate. Pentru mine şi privirea lui
după toate cataloagele reprezintă un handicap. De ar fi numai acest aspect,
însă sunt multe la acest om care depăşesc limitele normalului. Dacă discursul
lui recent a fost a unui om normal care ocupă un scaun de preşedinte, înseamnă
că România de acum nici nu mai există, în raport cu retrospectiva istorică a
instituţiei prezidenţiale. Unde mai este prestigiul ei, renumele,
onoarea dobândită în decursul anilor. S-a ales praful de această instituţie. Amintiţi-vă numai ce
consilieri prezidenţiali s-au perindat pe acolo, care au pătat această imagine.
Udrea, Angeleasca soţia regelui ţigărilor, Săftoaica(Pufulete), Avramescu,
Lăzăroiu şi încă doi lingăi, Funeriu şi Diaconescu. Ăştia au onorat instituţia
prezidenţială în perioada aceasta. Şi Împuşcatu a avut o
ţinută şi un aparat mai onorabil decât a avut acest pârlit.
Dacă ăsta este omul care trebuie să mă
reprezinte undeva, refuz să o facă pentru mine şi
cred că sunt în asentimentul celor 7,399 milioane de români, care au şi votat
pentru nereprezentare. Mă întreb atunci , de ce se mai duce?
Spuneam în urmă cu o săptămână într-un
alt editorial publicat în acest ziar,că România nu va putea
să facă paşii concreţi spre locul 7 în rândul ţărilor Europene, până nu va avea
un aparat diplomatic puternic, din care să facă parte şi europarlamentarii ca nişte
piloni de susţinere a interesului naţional, interes de care se face vorbire în ultima vreme într-o nuanţă
demagogică. Atâta timp cât vei avea europarlamentari ca, Ungureanu, Macovei,
Preda, Eba şi pe acest veşnic bolnav în conştiinţa neamului, Stolo, care
pârăsc pe la înalte porţi, nu vom fi luaţi în seamă. Dimpotrivă, ni se va pune paie pe foc de către ceilalţi,
aşa zişii parteneri. Atunci când vom avea o atitudine unitară
chiar dacă nu le convin, te vor lua în seamă.
Puterea unui stat, o dau instituţiile
sale. Analizând
ce fac acestea, în special cele de forţă, vom avea o mare deziluzie. Serviciile
de informaţii interne şi externe îşi depăşesc aria de acţiune, prigonind şi
ameninţând pe aceia care-l atacă critic, pe acest pârlit ce dezonorează instituţia prezidenţială.
Pe un individ care este acuzat de vânzarea flotei pe un dolar, spălare de bani
şi atribuirea ilegală a unei locuinţe. DNA-ul şi Parchetul, acţionează numai la
comenzi. Toate acestea înseamnă un stat destructurat, în care instituţiile se
ocupă de alte probleme, decât cele prevăzute în fişa postului.
Atâta timp, cât la butoane se află un individ acuzat de fapte penale,
România o va lua la vale.
Col.(r) Nour Constantin
